Noile religii seculare. Corectitudinea politică, tehnologiile viitorului şi transumanismul

     

Cartea domnului Gavriluță este, în întregul ei, o apariție editorială remarcabilă, despre care merită să se vorbească (și) mai mult.

     

Acestea sînt doar cîteva aspecte asupra cărora se apleacă profesorul Nicu Gavriluță în lucrarea sa Noile religii seculare, carte care ar fi bine să fie citită pentru bogăția informațiilor și perspectivele pe care le deschide pentru o dezbatere pe marginea acestor teme care preocupă lumea de azi, stăpînită sau bîntuită de ideologii subversive, filosofii excentrice și tehnologii provocatoare, pe care le putem învinge, ne spune autorul, dacă decriptăm convingător miturile, simbolurile și motivele religioase camuflate în ele.

     

Ultima carte a lui Nicu Gavriluță (Noile religii seculare. Corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul, Editura Polirom, Iași, 2018) se înscrie în mod original în această dezbatere deja devenită clasică. Ceea ce are ea singular și, cred, foarte interesant este, dincolo de aducerea în spațiul românesc a unei probleme centrale a societăților contemporane, perspectiva din care autorul alege să conducă interpretarea. Religia post-seculară (sau „desecularizată“, cum i se mai spune și cum preferă să o numească și Nicu Gavriluță) nu este doar un fenomen social sau istoric: ea pune în joc o anumită manifestare a transcendenței.  

     

Avîntul tehnologiilor este mai puternic acolo unde este teren secularizat. Ideea cărții Noile religii seculare mi-a venit de la un film despre Mircea Eliade al lui Paul Barbăneagră, în care Eliade spune că tehnologia modernă și civilizația occidentală s-au dezvoltat printre altele grație desacralizării naturii, care a devenit astfel obiect de studiu, de investigație, pentru științe. Pentru mine a fost surprinzător altceva, și asta e și teza cărții – și anume faptul că multe idei de tip religios s-au transferat și apar sub diverse forme de expresie și în cuprinsul domeniului noilor tehnologii – apar simboluri, mituri, ritualuri, idei. Ne putem referi concret chiar la tehnologiile numite Internet, Google, Inteligența Artificială sau operațiunile simple desfășurate pe calculator, de genul preluării și stocării de date.

     

Cartea este scrisă ordonat, este bine documentată, are un caracter didactic vădit, așa cum îi stă bine unui profesor. Dar arată și un anume aer de „ghidușie” binevoitoare, caracteristică locurilor natale. Nu degeaba autorul este și membru al Uniunii Scriitorilor din România… Celor care vreți să știți pe ce lume trăiți vă sugerez să citiți această carte… Vă va trezi…